Tema 14: Dreptul internațional al mediului ambiant

1. Definiţia şi evoluţia dreptului internaţional al mediului ambiant

2. Izvoarele şi principiile dreptului internaţional al mediului ambiant

3. Obiectele protecţiei internaţionale ale mediului ambiant

4. Cooperarea internaţională instituţionalizază în domeniul mediului ambiant.

5. Răspunderea internaţională pentru daunele aduse mediului ambiant.

Surse:

-       Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, 1979;

-       Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, 1992 + Protocolul privind apa şi sănătatea, 1999;

-       Convenția-cadru a ONU cu privire la schimbarea climei, 1992;

-       Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, 1989;

-       Convenția privind diversitatea biologică,  1992;

-       Convenția privind poluarea transfrontalieră a aerului la distanțe mari, 1979;

-       Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în zonele transfrontaliere, 1991;

-       Convenția pentru protecția stratului de ozon, 1985;

-       Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție, 1973;

-       Convenția privind prevenirea poluării marine prin hidrocarburi, 1954;

-       Convenţia privind protecţia naturii în Pacificul de Sud, 1976;

-       Convenția privind dreptul mării, 1982;

-       Acordul ASEAN privind conservarea naturii şi a resurselor naturale, 1985;

-       Convenţia cu privire la utilizarea cursurilor de apă internaţionale în alte scopuri decât navigaţia, 1997;

-       Convenţia ONU pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă şi/sau de deşertificare, în special în Africa, 1994.