Opțiuni înscriere
Actualitatea problemelor ridicate de respectarea imperioasă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului astfel cum sunt enunţate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, tendinţa şi aspiraţia Republicii Moldova spre consolidarea tinerei democraţii şi implementarea idealurilor democratice degajate în cadrul Consiliului Europei, recunoaşterea de către Republica Moldova a dreptului de recurs individual în cazul unei încălcări a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţia Europeană şi a jurisdicţiei obligatorii a Curţii Europene a Drepturilor Omului, realizarea reformei mecanismului de control jurisdicţional instituită prin Protocolul nr. 14 la Convenţia Europeană, condiţionează scopul studiului de faţă.
Considerăm că acest domeniu de cercetare a atins maturitatea unei ramuri distincte şi necesită un studiu separat din următoarele considerente. În marea majoritate a statelor-membre ale Consiliului Europei, Convenţia Europeană constituie izvor de drept intern, fiind de aplicare directă. Timp de 50 de ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei Europene (1953), atât fostele Comisie şi Curte Europeană a Drepturilor Omului, cât şi actuala Curte au dezvoltat o impresionantă jurisprudenţă, care a fixat anumite standarde şi noţiuni autonome în materia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale protejate de Convenţia Europeană. Aceste standarde, noţiuni şi principii, chiar dacă formal nu sunt obligatorii, sunt respectate de noua Curte Europeană a Drepturilor Omului potrivit principiilor dezvoltării coerente a jurisprudenţei şi a securităţii juridice şi, prin urmare, ar trebui respectate de jurisdicţiile naţionale, pentru ca apoi să nu să se revină asupra autorităţii lucrului judecat şi a se evita încălcări ale Convenţiei Europene. Republica Moldova a semnat şi ratificat Convenţia Europeană şi Protocoalele sale adiţionale, care sunt în vigoare pentru statul nostru din 12 septembrie 1997. Respectiv din această dată Convenţia se ataşează dreptului intern şi trebuie cunoscută şi respectată.
Aceste considerente sunt dictate nu în ultimul rând şi de art. 4 al Constituţiei Republicii Moldova şi de hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldovei privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, nr.17 din 19.06.2000.
În fine, potrivit Raportului Comitetului Director pentru Drepturile Omului (CDDH) al Consiliului Europei nr. CDDH (2003)018 din 2 iulie 2003, punctul 4, (i) (Decizia nr.9), § 20-23, statelor li se recomandă să asigure ca studierea standardelor în materia drepturilor omului, în special a Convenţiei şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, să figureze în programele de învăţământ destinate profesiunilor juridice. Mai mult ca atât, în conformitate cu anexa V a Raportului, întitulată: Avizul CDDH asupra intenţiei Comitetului de Miniştri cu privire la fezabilitatea unei programe europene de educare în materia drepturilor omului, se recomandă integrarea de către toate statele-membre a unei programe, care ar asigura studierea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cadrul cursurilor universitare de pregătire profesională, în primul rând a judecătorilor şi altor profesiuni juridice.
DIn aceste raţiuni susţinem ideea introducerii unui curs universitar obligatoriu pentru studierea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, iniţial pentru studenţii având o specializare în drept internaţional cu perspectivă lărgirii audienţei.