Auditul ecologic este o disciplină esențială, necesară și importantă pentru studenții specialității ecologie. Auditul ecologic constituie un instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanței organizației, a sistemului de management şi a proceselor elaborate pentru protecția mediului, cu scopul de: -a facilita controlul managerial al practicilor cu posibil impact asupra mediului; -a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi țintelor de mediu ale organizației. Auditul ecologic permite nu doar depistarea neajunsurilor la întreprinderile industriale în funcțiune, dar şi determinarea căilor optimale de înlăturare a lor, organizarea îndeplinirii acestora sub controlul organelor teritoriale ale Autorității centrale de mediu.
Fiziologia umană este domeniul ştiinţei medico-biologice care studiează funcţiile a organismului integru şi a componentelor acestuia de la sisteme de organe până la organele, precum şi legităţile adaptării la diverse condiţii al mediului ambiant sau la acţiunea diverşilor factori de originea fizică şi organică. Fiziologia umană este o disciplină biologică complexă, ce cuprinde: studierea organismelor din perspectiva a mai multor nivele de organizare, atât în ansamblu, cât și fiecare nivel particular ( diferitele sisteme de organe, organele, țesuturile și celulele); studierea interacționării dintre un organism și mediul său; studierea funcțiilor fiziologice importante a organismelor, precum nutriție, locomoţie, reproducere, simţuri.
Disciplina „Ingineria ambientală” are ca obiect de activitate cercetarea posibilităţilor şi identificarea soluţiilor care să îmbunătăţească relaţiile dintre activităţile desfăşurate de om şi mediul înconjurător. Ca ştiinţă tehnico-ecologică se bazează şi se dezvoltă pe baza rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi a practicii din domeniul respectiv şi operează cu procedee, metode, tehnologii şi tehnici corespunzătoare. Ingineria ambientală este o ştiinţă relativ tânără şi într-o dinamică apreciabilă a tehnicii şi practicii inginereşti prin care proiectele şi activităţile se abordează sub aspectele: tehnic, economic, social şi ecologic în relaţia lor cu mediul ambiant şi care necesită o muncă de sinteză şi de coordonare cu conţinuturile multidisciplinare. În cadrul studierii disciplinii, studenții de la specialitatea 424.1 Ecologie obţin abilităţi de operare cu metodologiile de elaborare şi aprobare a proiectelor de inginerie ambientală. Disciplina este predată în limba română.
Cursul de “Ecologia acvatică (Hidrobiologie)” face parte din structura modulului de discipline de specialitate aplicative. Cursul dezvoltă competenţe specifice, contribuind la formarea profesională a studenţilor bazându-se pe principiul selecţiei şi al ierarhizării culturale. Este gândit conform principiilor funcţionalităţii şi coerenţei, bazându-se pe cunoştinţele interdisciplinare dobândite anterior la disciplinele de Zoologie, Botanică, Chimie, Fiziologia plantelor şi Fiziologia animalelor din pachetul de specialitate. Cursul urmăreşte, concomitent cu prezentarea şi introducerea unor cunoştinţe şi informaţii noi, o integrare pe orizontală şi pe verticală a acestora. Cursul reprezintă o direcţie ştiinţifică din domeniile ştiinţelor biologice, geografice, chimice, tehnice. Cursul include informaţii referitor la investigarea şi aprecierea ecosistemelor acvatice, ca un sistem complex din componente abiotice şi cele biotice prin descifrarea proceselor biologice la nivel de comunităţi, populaţii în limitele ecosistemului acvatic. Obiectul ecologiei acvatice îl constituie apa ca factor de mediu limitativ indispensabil vieţii; Ecosistemele acvatice, particularităţile funcţionale şi structurale, circuitele biogeochimice; Acţiunea substanţelor toxice asupra organismelor acvatice; Aspectele eco-toxicologice ale apei şi modalităţi de apreciere a calităţii acesteia; Bazele ecologice de purificare a apelor şi lupta cu obstacolele biologice ale hidrosferei; Studiul structurii trofice a comunităţilor, a proceselor şi capacităţilor de autoepurare, de poluare secundară ale ecosistemelor acvatice. Cunoştinţele şi aptitudinile obţinute în cadrul cursului respectiv contribuie la formarea cadrelor competente în domeniul monitoringului şi managementul durabil a ecosistemelor acvatice.