Cursul Comunicare interculturală. Minorități etnice și naționale propusă studenților Facultății de Istorie și Filosofie, Ciclului I, Licență are menirea dezvolte o nişă specifică societăţilor contemporane, prin formarea unor abilităţi de comunicare în cadrul diversităţii culturale. Totodată, cursul nu se adresează necunoscătorilor domeniului antropologiei, ci necesită ca prerechizite audierea unor cursuri de comunicare, precum şi cunoaşterea diverselor teorii ale culturii. La nivel teoretic cursul va acoperi cercetarea dilemei conceptuale interculturalitate- multiculturalism, va aprofunda relaţia mentalitate - stereotipie şi va propune strategii de comunicare eficientă la nivel intercultural.
Lumea academică europeană, specialiştii din cercetarea ştiinţifică au început la începutul mileniului trei să atragă atenţia asupra rămânerii Europei în urma altor zone geofrafice, în domeniul general al ştiinţelor şi, ca urmare, şi în cel al dezvoltării. Semnalele cercetătorilor au fost preluate de factorii politici responsabili la nivelul Uniunii Europene. Lumea politică a devenit conştientă că nu poate exista dezvoltare fără ştiinţă, iar aceasta din urmă este de neconceput fără învăţământ şi educaţie.
Dacă la reuniunea de la Lisabona, din anul 2000, s-a stabilit o strategie europeană care să transformeUniunea Europeană într-un spaţiu economic bazat pe cunoaştere, cel mai dinamic şi competitiv din lume, ulterior au apărut o serie de comunicări ale Comisiei Europene sau rezoluţii ale parlamentului care au adus precizări suplimentare, printre care şi solicitarea, stabilită de Consiliul European, ţinut la Barcelona în anul 2002, ca până în anul 2010 ţările membre să asigure cheltuieli de 3% din P.I.B. pentru cercetare. Ulterior, Uniunea Europeană constată că are nevoie de tot mai mulţi cercetători pentru ţinta Barcelona, în anul 2010 fiind necesare cca 700 000de cadre de studii superioare.
În acelaşi timp cercetarea ştiinţifică a devenit tot mai scumpă, necesitând nu numai eforturi financiare, ci şi resurse umane bine pregătite.
Cursul Lectură şi interpretarea operelor filosofice de rând cu cele de Gnoseologie, Cercetologie, Istorie şi Metodologia dezvoltării ştiinţelor contemporane cât şi Epistemologia ştiiinţelor socioumane completându-se reciproc, vine să satisfacă necesitatea pregătirii avansate viitorilor specialişti pentru activitatea de cercetare.
Actualmente problematicile filosofiei sunt imposibil de conceput în afara impactului pe care aceasta l-a suferit din partea concepțiilor elaborate în cadrul filosofiei clasice germane. În virtutea acestui fapt incontestabil, un curs specializat în filosofia clasică germană este de-a dreptul necesar pentru extinderea nivelului de profesionalism al studenților din anul trei din cadrul Departamentului de Filosofie și Antropologie.
Filosofia clasică germană face parte dintr-un modul comun cu Filosofia limbajului și vizează lectura, punerea în discuție, asimilarea și înțelegerea, dar și critica concepțiilor filosofiei clasice germane. Vor fi abordate cele mai importante teme concepțiilor elaborate de Kant, Fichte, Schelling și Hegel, astfel explicitând etapele evoluţiei spirituale ale filosofilor şi trăsăturile caracteristice ale doctrinelor ce le-au promovat. Studierea acestui modul are un rol important în formarea specialistului în domeniul filosofiei, formându-i abilităţi de gândire critică, abordare dialectică, sistematizare şi evaluare a ideilor filosofice.
Pornindu-se de la ideea că latina „docta est doctosque facit”, studenţilor li se vor propune texte şi exerciţii care să faciliteze o însuşire conştientă şi activă a fenomenelor gramaticale în vederea traducerii şi interpretării textelor latineşti originale, iar la o primă etapă şi adaptate.
Cursul se orientează, aşadar, spre o cunoaştere a culturii clasice prin intermediul textelor, dar va constitui şi un suport pentru analiza evoluţiei istorice a conceptelor clasice antice în cultura modernă şi în limbile romanice precum şi a legilor fonetice care s-au produs în procesul formării limbii române.
La ore profesorul va asigura într-un timp relativ scurt însuşirea unui volum necesar de cunoştinţe ce ţin de limba latină cu aplicaţii asupra limbilor română şi romanice. Fiecare lecţie va cuprinde în mod obligatoriu compartimentele: gramatică latină, text, minimum lexical, comentarii de cultură şi civilizaţie antică, interpretarea maximelor (acestea din urmă asigurînd aspectul educativ al lecţiei), paralele cu material românesc.
Scopul principal al modulului, pe dimensiunea sa fenomenologică, constă în a oferi
studenţilor o viziune cît mai coerentă şi cuprinzătoare despre specificul şi însemnătatea
filosofiei fenomenologice aşa cum aceasta s-a afirmat, prin diverşi autori, în cuprinsul gîndirii
filosofice din secolul XX. În acest sens, cursul îşi propune să abordeze fenomenologia în dubla
sa dimensionalitate – ca metodă filosofică de cercetare şi ca disciplină filosofică autonomă.
Conţinuturile majore ale cursului sînt axate în special pe explicitarea proiectului husserlian al
fenomenologiei, dar şi pe prezentarea unor proiecte filosofice determinate de resemnificarea
conceptuală şi metodologica a fenomenologiei transcendentale întemeiate de Edmund Husserl.
Modulul Filosofia clasică germană și Filosofia limbajului are drept scop predarea unor teme care țin de filosofia clasică germană și filosofia limbajului. Astfel, sistemele filosofice create de Kant și de Hegel reprezintă unele dintre structurile de bază ale acestui modul.
Vor fi abordate cele mai principale teme filosofice ale sistemelor elaborate de Im. Kant și G.W.F. Hegel, evidenţiind etapele evoluţiei spirituale ale filosofilor şi trăsăturile caracteristice ale doctrinelor ce le-au promovat.Studierea acestui modul are un rol important în formarea specialistului în domeniul filosofiei, formându-i abilităţi de gândire critică, abordare dialectică, sistematizare şi evaluare a ideilor filosofice.
În cadrul modulului Etnoistorie. Minorități etnice și naționale vor fi puse în discuție raporturile dintre antropologie și istorie, care se întreabă asupra locului ce-l poate ocupa timpul, memoria și istoria în dezvoltarea cercetării sale. Aceasta vizează, în primul rând, familiarizarea studenților cu întrebările din problematica raportului dintre istorie și antropologie, a locului timpului și istoriei în antropologie și a dezvoltării cunoscutei direcții numite antropologie istorică, problematică ce a fost și continuă să fie obiectul dezbaterilor în mediile antropologice, precum arată și numeroasele referințe ce urmează la acest subiect.