Cerințe pentru finalizare
II. ETAPELE ELABORĂRII TEZEI
DE LICENŢĂ/MASTER
A. Faza prealabilă (activităţi de iniţiere)
2.1. Selectarea şi aprobarea temei
Tematica tezelor de licenţă este prezentată studenţilor ulterior adoptării deciziei unităţii (Departament, Catedră etc.) de profil privind aprobarea acesteia şi se constituie din propunerile prezentate de fiecare cadru didactic. Studentul poate înainta anumite sugestii proprii potenţialului conducător ştiinţific doar înaintea aprobării tematicii, asigurându-se de includerea temei în listă.
Tema tezei de master se formulează prin cooperarea dintre aspirantul la titlul de master şi conducătorul ştiinţific ales. Conducătorul tezei de master trebuie să deţină obligatoriu gradul ştiinţific de doctor în ştiinţe. Tematica aprobată se aduce la cunoştinţa studenţilor prin afişare şi publicare pe pagina web a facultăţii.
Temele tezelor de licenţă/master se formulează prin prisma specialităţii de formare a candidaţilor şi trebuie să asigure acoperire tuturor disciplinelor studiate de-a lungul parcursului universitar. Se recomandă evitarea unor teme globale în favoarea unor teme bine precizate care implică studiul asupra diverselor probleme specifice ştiinţei administraţiei şi care să permită, totodată, elaborarea componentei aplicative a tezei. Importanţa valorică a temelor, însă, este uniformă, fiecare temă oferind posibilitatea obţinerii notei maxime în condiţiile întrunirii cumulative a imperativelor cerute pentru scrierea tezei de licenţă.
tema tezei de licenţă se alege de către studenţi exclusiv din lista temelor propuse. În acest sens, solicitantul completează o cerere (Anexa 1), o semnează la conducătorul ştiinţific ales şi o depune la departament.
Masteranzii, la fel, îşi aleg tema în baza unei cereri semnate pe numele şefului departamentului, cu acordul conducătorului ştiinţific (Anexa 2). În cazul tezelor de master, direcţiile de cercetare sunt propuse de către masteranzi.
Cererile se pot prezenta şi fără subscrierea din partea vreunui profesor în calitate de conducător, caz în care acesta se desemnează de către departament. Studenţii/masteranzii pot fi determinaţi în optarea pentru o anumită temă de propriile predilecţii faţă de un anumit subiect, perpetuarea investigaţiei din ciclurile precedente de studii (proiect de curs, referat, comunicări sau alte relatări din cadrul manifestărilor ştiinţifice), tangenţă cu activitatea practică a administraţiei publice. Repartizarea tematicii şi a conducătorilor ştiinţifici este supusă procedurii de aprobare în cadrul şedinţei departamentului. După aprobare nu este admisă suplinirea sau modificarea tematicii.
2.2. Documentarea ştiinţifică
Aprobarea temei şi a conducătorului ştiinţific permite studentului/masterandului să înceapă documentarea. Activitatea de documentare presupune etapa de prospectare a fondului bibliografic şi statuarea fundamentului ştiinţific al lucrării. Este o activitate ce poartă un caracter continuu, care începe din momentul aprobării temei şi se desfăşoară în decursul întregului proces de elaborare a tezei. Alcătuirea listei bibliografice se coordonează cu îndrumătorul ştiinţific, care face anumite recomandări în acest sens.
Literatura ce urmează a fi consultată de studenţi/masteranzi cuprinde trei categorii de lucrări:
1.Lucrări de referinţă generală – la care se referă enciclopediile, dicţionarele, manualele şi alte lucrări cu caracter didactic. Acestea cuprind noţiuni, cunoştinţe, metodele şi tehnicile cercetării ştiinţifice uzitate în procesul de investigaţie.
2.Lucrări de specialitate – reprezintă baza fundamentării ştiinţifice a tezei de licenţă. În această categorie se includ:
- Monografia – studiu ştiinţific amplu asupra unui subiect, tratat detaliat şi multilateral. În monografie se examinează aprofundat şi apreciază concepţiile şi teoriile asupra unei singure probleme, se înaintează şi argumentează idei noi în baza metodologiei de cercetare ştiinţifică.
- Articolul ştiinţific - expunere scrisă, de proporţii mai reduse, care tratează un aspect concret al unei probleme ştiinţifice mai ample. Articolele ştiinţifice pot fi găsite în publicaţiile periodice, în culegeri de articole, reviste ştiinţifice şi de specialitate.
- Articolul publicistic – expunerea opiniilor unui autor referitor la problemele stringente ale societăţii sau aspecte ale unor polemici ştiinţifice. Acest tip de lucrări sunt inserate, de regulă, în mass-media scrisă.
- Publicaţia electronică – corp textual expus în reţeaua globală Internet.
3. Sursele (textele) de studiu – operele literare ale marilor gânditori şi cercetători contemporani şi ale eminenţilor cugetători ai epocilor precedente.
Pe lângă sursele bibliografice, lucrările de licenţă/master din domeniul ştiinţei administraţiei trebuie să dispună şi de suport legislativ, ceea ce presupune identificarea cadrului juridic, acte normative naţionale şi internaţionale, de reglementare a temei analizate.
Documentarea ştiinţifică este cea mai importantă fază în scrierea oricărei lucrări ştiinţifice pe motiv că determină definitivarea obiectivelor investigaţiei şi formarea concepţiei individuale asupra subiectului abordat, iar dovada seriozităţii şi responsabilităţii în consultarea literaturii asigură originalitatea studiului. Facilitarea documentării ştiinţifice se obţine printr-o organizare şi planificare strictă a activităţii. Departe de a avea un caracter exhaustiv, considerăm oportun a formula anumite recomandări, care asociate stilului propriu de investigare, ar face posibilă elaborarea unei teze de licenţă/master de calitate cu respectarea exigenţelor şi termenelor solicitate:
- ţinerea unui caiet de notiţe pentru fixarea datelor privitoare la sursele bibliografice - este indispensabilă informaţia referitoare la denumire, autor/colectiv de autori, editură, anul ediţiei, numărul total de pagini ale lucrării şi, eventual, mai pot fi notate unele indicii de identificare, cum ar fi cota şi numărul de inventar, adresa electronică sau altele asemenea.
- sistematizarea informaţiei selectate în corespundere cu compartimentele tezei – este sugerabilă, în acest sens, crearea unui dosar, în care ansamblul materialului se va tria şi ordona în conformitate cu principalele secţiuni ale lucrării.
- documentarea şi determinarea asupra arsenalului metodologic utilizabil în procesul de investigaţie – rolul conducătorului ştiinţific, la acest capitol, este unul considerabil întrucât direcţionează vectorul cercetării în sensul conceptual al tezei.
- fixarea ideilor şi opiniilor personale – analiza şi prelucrarea literaturii şi a materialului factologic trebuie să fie însoţită de notarea, în paralel, a propriilor reflecţii, observaţii, comentarii şi concluzii referitoare la subiectul examinat şi discutarea acestora în cadrul consultaţiilor cu conducătorul ştiinţific. Scrierea propriu-zisă a tezei se rezumă la ordonarea logică a acestora în cadrul unui corp textual şi inserarea anumitor citate, încadrate în ghilimele, ale diverşilor cercetători din domeniu întru susţinerea argumentată a tezelor lansate. O mare atenţie trebuie acordată problemelor cu caracter discutabil, prezentând în lucrare atât opiniile diverşilor cercetători în domeniu, cât şi poziţia personală faţă de problema abordată.
Lista bibliografică se coordonează şi aprobă de către conducătorul ştiinţific până la data stabilită de acesta, conform planului calendaristic orientativ recomandat de departament.
Tocmai o atare percepţie asupra procesului de elaborare a tezei de licenţă/master oferă posibilitatea aspiranţilor să realizeze o lucrare originală şi nu o simplă compilaţie, să asigure un raport optim între opiniile personale şi ponderea referinţelor şi să fie eliminate orice bănuieli de plagiat.
2.3. Elaborarea şi aprobarea structurii
Ca orice lucrare cu caracter ştiinţific, şi teza de licenţă/master trebuie să fie riguros structurată. În corespundere cu obiectivele cercetării, lucrarea se compartimentează pe capitole, iar capitolele pe paragrafe, care se ordonează logic într-o structură integră, unică.
Activitatea de elaborare a structurii revine studentului/masterandului. Consultarea şi analiza listei bibliografice permite, cu lejeritate, formularea şi organizarea structurală a compartimentelor tezei. Secţionarea subiectului studiat porneşte de la aspectele de ordin conceptual, evolutiv şi continuă cu perspectiva curentă şi aplicativă a temei, urmărindu-se, în acest fel, asigurarea unei cercetări complexe.
În măsura în care, candidatul, din motive obiective, întâmpină dificultăţi în definitivarea planului la termenul stabilit, conducătorul ştiinţific are îndatorirea de a oferi suficiente recomandări şi indicaţii care să-i permită conceperea structurii tezei. În acest caz, există, însă, riscul constituirii unei disonanţe între viziunea conducătorului şi obiectivele de cercetat preconizate de aspirant în momentul alegerii temei. Este recomandabilă, la acest capitol, crearea şi menţinerea unui cadru participativ de lucru bazat pe comunicare şi libertate de alegere, însoţit de deschiderea profesorului spre interesele şi predilecţiile studentului/masterandului.
Sub aspect formal, structura se prezintă conducătorului ştiinţific, varianta imprimată, în dublu exemplar, care se subsemnează de conducătorul ştiinţific. Un exemplar rămâne la conducător, iar celălalt revine studentului/masterandului. Acest procedeu semnifică, de fapt, aprobarea structurii tezei de licenţă/master.
2.4. Rolul stagiilor de practică
Atât teza de licenţă, cât şi cea de master trebuie să reflecte şi partea aplicativă a temei cercetate, care se materializează prin elaborarea studiului de caz. Prin transferul de cunoştinţe şi competenţe acumulate pe parcursul stagiilor de practică către procesul de elaborare a tezei de licenţă/master, competitorul conferă cercetării nu doar aplicabilitate, ci şi originalitate.
Studiul de caz ,rezultat din stagiul de practică, reprezintă analiza detaliată a unei situaţii reale din activitatea administrativă realizată în baza actelor şi documentelor oficiale, precum şi a materialului factologic acumulat de autor, iar cele mai indicate surse de colectare a acestora sunt autorităţile administraţiei publice unde studenţii/masteranzii îşi desfăşoară stagiile de practică. Din aceste considerente este necesară asigurarea corelării dintre fenomenul administrativ studiat şi autoritatea publică unde urmează a se desfăşura practica.
Implicaţiile stagiilor de practică asupra activităţii de investigaţie sunt considerabile, pe motiv că oferă posibilitatea înţelegerii aprofundate a mecanismului de funcţionare a aparatului administrativ şi, pe cale de consecinţă, a aplicabilităţii practice a subiectului studiat. În plus, activitatea de observare-cercetare asupra unei entităţi administrative permite autorului să formuleze anumite concluzii valabile ansamblului administrativ şi, totodată, să înainteze o serie de recomandări de perfecţionare a cadrului instituţional şi funcţional al administraţiei publice. În compartimentul Concluzii şi recomandări al tezei este necesar să se conţină concluziile şi propunerile rezultate din studiul de caz.
2.5. Conducerea ştiinţifică
Fiecare student/masterand, în activitatea sa de cercetare, este ghidat de către un conducător ştiinţific, aprobat la departament. Activitatea de coordonare ştiinţifică se desfăşoară în corespundere cu planul calendaristic orientativ elaborat de către departament (Anexa 3, Anexa 4) şi a orarului consultaţiilor stabilit de conducătorul ştiinţific. Conducătorului ştiinţific îi revin, în principal, sarcini de direcţionare a activităţii de investigaţie, care se rezumă la:
- conceperea, completarea sau modificarea şi aprobarea structurii tezei, după caz;
- îndrumarea studentului/masterandului în activitatea de documentare ştiinţifică (aprobă lista bibliografică, recomandă alte surse bibliografice, indică asupra accesibilităţii unor surse de documentare ş.a.)
- recomandă anumite metode, tehnici, modalităţi de cercetare ştiinţifică;
- verifică conţinutul textual al tezei şi se pronunţă asupra gradului de originalitate a lucrării;
- supraveghează respectarea termenelor fixate în orarul consultaţiilor şi, după caz, ia măsuri de asigurare a încadrării în program;
- realizează avizul ştiinţific.
Activitatea de conducere ştiinţifică permite conducătorului, la final, să se pronunţe asupra calităţii cercetării şi gradului de responsabilitate a studentului, aspecte care se reflectă în aviz, în timp, ce respectarea indicaţiilor şi exigenţelor impuse de conducător reprezintă un temei important de admisibilitate a tezei spre susţinerea publică.
1. II. ETAPELE ELABORĂRII TEZEI DE LICENŢĂ/MASTER A. Faza prealabilă (activităţi de iniţiere)
II. ETAPELE ELABORĂRII TEZEI
DE LICENŢĂ/MASTER
A. Faza prealabilă (activităţi de iniţiere)
2.1. Selectarea şi aprobarea temei
Tematica tezelor de licenţă este prezentată studenţilor ulterior adoptării deciziei unităţii (Departament, Catedră etc.) de profil privind aprobarea acesteia şi se constituie din propunerile prezentate de fiecare cadru didactic. Studentul poate înainta anumite sugestii proprii potenţialului conducător ştiinţific doar înaintea aprobării tematicii, asigurându-se de includerea temei în listă.
Tema tezei de master se formulează prin cooperarea dintre aspirantul la titlul de master şi conducătorul ştiinţific ales. Conducătorul tezei de master trebuie să deţină obligatoriu gradul ştiinţific de doctor în ştiinţe. Tematica aprobată se aduce la cunoştinţa studenţilor prin afişare şi publicare pe pagina web a facultăţii.
Temele tezelor de licenţă/master se formulează prin prisma specialităţii de formare a candidaţilor şi trebuie să asigure acoperire tuturor disciplinelor studiate de-a lungul parcursului universitar. Se recomandă evitarea unor teme globale în favoarea unor teme bine precizate care implică studiul asupra diverselor probleme specifice ştiinţei administraţiei şi care să permită, totodată, elaborarea componentei aplicative a tezei. Importanţa valorică a temelor, însă, este uniformă, fiecare temă oferind posibilitatea obţinerii notei maxime în condiţiile întrunirii cumulative a imperativelor cerute pentru scrierea tezei de licenţă.
tema tezei de licenţă se alege de către studenţi exclusiv din lista temelor propuse. În acest sens, solicitantul completează o cerere (Anexa 1), o semnează la conducătorul ştiinţific ales şi o depune la departament.
Masteranzii, la fel, îşi aleg tema în baza unei cereri semnate pe numele şefului departamentului, cu acordul conducătorului ştiinţific (Anexa 2). În cazul tezelor de master, direcţiile de cercetare sunt propuse de către masteranzi.
Cererile se pot prezenta şi fără subscrierea din partea vreunui profesor în calitate de conducător, caz în care acesta se desemnează de către departament. Studenţii/masteranzii pot fi determinaţi în optarea pentru o anumită temă de propriile predilecţii faţă de un anumit subiect, perpetuarea investigaţiei din ciclurile precedente de studii (proiect de curs, referat, comunicări sau alte relatări din cadrul manifestărilor ştiinţifice), tangenţă cu activitatea practică a administraţiei publice. Repartizarea tematicii şi a conducătorilor ştiinţifici este supusă procedurii de aprobare în cadrul şedinţei departamentului. După aprobare nu este admisă suplinirea sau modificarea tematicii.
2.2. Documentarea ştiinţifică
Aprobarea temei şi a conducătorului ştiinţific permite studentului/masterandului să înceapă documentarea. Activitatea de documentare presupune etapa de prospectare a fondului bibliografic şi statuarea fundamentului ştiinţific al lucrării. Este o activitate ce poartă un caracter continuu, care începe din momentul aprobării temei şi se desfăşoară în decursul întregului proces de elaborare a tezei. Alcătuirea listei bibliografice se coordonează cu îndrumătorul ştiinţific, care face anumite recomandări în acest sens.
Literatura ce urmează a fi consultată de studenţi/masteranzi cuprinde trei categorii de lucrări:
1.Lucrări de referinţă generală – la care se referă enciclopediile, dicţionarele, manualele şi alte lucrări cu caracter didactic. Acestea cuprind noţiuni, cunoştinţe, metodele şi tehnicile cercetării ştiinţifice uzitate în procesul de investigaţie.
2.Lucrări de specialitate – reprezintă baza fundamentării ştiinţifice a tezei de licenţă. În această categorie se includ:
- Monografia – studiu ştiinţific amplu asupra unui subiect, tratat detaliat şi multilateral. În monografie se examinează aprofundat şi apreciază concepţiile şi teoriile asupra unei singure probleme, se înaintează şi argumentează idei noi în baza metodologiei de cercetare ştiinţifică.
- Articolul ştiinţific - expunere scrisă, de proporţii mai reduse, care tratează un aspect concret al unei probleme ştiinţifice mai ample. Articolele ştiinţifice pot fi găsite în publicaţiile periodice, în culegeri de articole, reviste ştiinţifice şi de specialitate.
- Articolul publicistic – expunerea opiniilor unui autor referitor la problemele stringente ale societăţii sau aspecte ale unor polemici ştiinţifice. Acest tip de lucrări sunt inserate, de regulă, în mass-media scrisă.
- Publicaţia electronică – corp textual expus în reţeaua globală Internet.
3. Sursele (textele) de studiu – operele literare ale marilor gânditori şi cercetători contemporani şi ale eminenţilor cugetători ai epocilor precedente.
Pe lângă sursele bibliografice, lucrările de licenţă/master din domeniul ştiinţei administraţiei trebuie să dispună şi de suport legislativ, ceea ce presupune identificarea cadrului juridic, acte normative naţionale şi internaţionale, de reglementare a temei analizate.
Documentarea ştiinţifică este cea mai importantă fază în scrierea oricărei lucrări ştiinţifice pe motiv că determină definitivarea obiectivelor investigaţiei şi formarea concepţiei individuale asupra subiectului abordat, iar dovada seriozităţii şi responsabilităţii în consultarea literaturii asigură originalitatea studiului. Facilitarea documentării ştiinţifice se obţine printr-o organizare şi planificare strictă a activităţii. Departe de a avea un caracter exhaustiv, considerăm oportun a formula anumite recomandări, care asociate stilului propriu de investigare, ar face posibilă elaborarea unei teze de licenţă/master de calitate cu respectarea exigenţelor şi termenelor solicitate:
- ţinerea unui caiet de notiţe pentru fixarea datelor privitoare la sursele bibliografice - este indispensabilă informaţia referitoare la denumire, autor/colectiv de autori, editură, anul ediţiei, numărul total de pagini ale lucrării şi, eventual, mai pot fi notate unele indicii de identificare, cum ar fi cota şi numărul de inventar, adresa electronică sau altele asemenea.
- sistematizarea informaţiei selectate în corespundere cu compartimentele tezei – este sugerabilă, în acest sens, crearea unui dosar, în care ansamblul materialului se va tria şi ordona în conformitate cu principalele secţiuni ale lucrării.
- documentarea şi determinarea asupra arsenalului metodologic utilizabil în procesul de investigaţie – rolul conducătorului ştiinţific, la acest capitol, este unul considerabil întrucât direcţionează vectorul cercetării în sensul conceptual al tezei.
- fixarea ideilor şi opiniilor personale – analiza şi prelucrarea literaturii şi a materialului factologic trebuie să fie însoţită de notarea, în paralel, a propriilor reflecţii, observaţii, comentarii şi concluzii referitoare la subiectul examinat şi discutarea acestora în cadrul consultaţiilor cu conducătorul ştiinţific. Scrierea propriu-zisă a tezei se rezumă la ordonarea logică a acestora în cadrul unui corp textual şi inserarea anumitor citate, încadrate în ghilimele, ale diverşilor cercetători din domeniu întru susţinerea argumentată a tezelor lansate. O mare atenţie trebuie acordată problemelor cu caracter discutabil, prezentând în lucrare atât opiniile diverşilor cercetători în domeniu, cât şi poziţia personală faţă de problema abordată.
Lista bibliografică se coordonează şi aprobă de către conducătorul ştiinţific până la data stabilită de acesta, conform planului calendaristic orientativ recomandat de departament.
Tocmai o atare percepţie asupra procesului de elaborare a tezei de licenţă/master oferă posibilitatea aspiranţilor să realizeze o lucrare originală şi nu o simplă compilaţie, să asigure un raport optim între opiniile personale şi ponderea referinţelor şi să fie eliminate orice bănuieli de plagiat.
2.3. Elaborarea şi aprobarea structurii
Ca orice lucrare cu caracter ştiinţific, şi teza de licenţă/master trebuie să fie riguros structurată. În corespundere cu obiectivele cercetării, lucrarea se compartimentează pe capitole, iar capitolele pe paragrafe, care se ordonează logic într-o structură integră, unică.
Activitatea de elaborare a structurii revine studentului/masterandului. Consultarea şi analiza listei bibliografice permite, cu lejeritate, formularea şi organizarea structurală a compartimentelor tezei. Secţionarea subiectului studiat porneşte de la aspectele de ordin conceptual, evolutiv şi continuă cu perspectiva curentă şi aplicativă a temei, urmărindu-se, în acest fel, asigurarea unei cercetări complexe.
În măsura în care, candidatul, din motive obiective, întâmpină dificultăţi în definitivarea planului la termenul stabilit, conducătorul ştiinţific are îndatorirea de a oferi suficiente recomandări şi indicaţii care să-i permită conceperea structurii tezei. În acest caz, există, însă, riscul constituirii unei disonanţe între viziunea conducătorului şi obiectivele de cercetat preconizate de aspirant în momentul alegerii temei. Este recomandabilă, la acest capitol, crearea şi menţinerea unui cadru participativ de lucru bazat pe comunicare şi libertate de alegere, însoţit de deschiderea profesorului spre interesele şi predilecţiile studentului/masterandului.
Sub aspect formal, structura se prezintă conducătorului ştiinţific, varianta imprimată, în dublu exemplar, care se subsemnează de conducătorul ştiinţific. Un exemplar rămâne la conducător, iar celălalt revine studentului/masterandului. Acest procedeu semnifică, de fapt, aprobarea structurii tezei de licenţă/master.
2.4. Rolul stagiilor de practică
Atât teza de licenţă, cât şi cea de master trebuie să reflecte şi partea aplicativă a temei cercetate, care se materializează prin elaborarea studiului de caz. Prin transferul de cunoştinţe şi competenţe acumulate pe parcursul stagiilor de practică către procesul de elaborare a tezei de licenţă/master, competitorul conferă cercetării nu doar aplicabilitate, ci şi originalitate.
Studiul de caz ,rezultat din stagiul de practică, reprezintă analiza detaliată a unei situaţii reale din activitatea administrativă realizată în baza actelor şi documentelor oficiale, precum şi a materialului factologic acumulat de autor, iar cele mai indicate surse de colectare a acestora sunt autorităţile administraţiei publice unde studenţii/masteranzii îşi desfăşoară stagiile de practică. Din aceste considerente este necesară asigurarea corelării dintre fenomenul administrativ studiat şi autoritatea publică unde urmează a se desfăşura practica.
Implicaţiile stagiilor de practică asupra activităţii de investigaţie sunt considerabile, pe motiv că oferă posibilitatea înţelegerii aprofundate a mecanismului de funcţionare a aparatului administrativ şi, pe cale de consecinţă, a aplicabilităţii practice a subiectului studiat. În plus, activitatea de observare-cercetare asupra unei entităţi administrative permite autorului să formuleze anumite concluzii valabile ansamblului administrativ şi, totodată, să înainteze o serie de recomandări de perfecţionare a cadrului instituţional şi funcţional al administraţiei publice. În compartimentul Concluzii şi recomandări al tezei este necesar să se conţină concluziile şi propunerile rezultate din studiul de caz.
2.5. Conducerea ştiinţifică
Fiecare student/masterand, în activitatea sa de cercetare, este ghidat de către un conducător ştiinţific, aprobat la departament. Activitatea de coordonare ştiinţifică se desfăşoară în corespundere cu planul calendaristic orientativ elaborat de către departament (Anexa 3, Anexa 4) şi a orarului consultaţiilor stabilit de conducătorul ştiinţific. Conducătorului ştiinţific îi revin, în principal, sarcini de direcţionare a activităţii de investigaţie, care se rezumă la:
- conceperea, completarea sau modificarea şi aprobarea structurii tezei, după caz;
- îndrumarea studentului/masterandului în activitatea de documentare ştiinţifică (aprobă lista bibliografică, recomandă alte surse bibliografice, indică asupra accesibilităţii unor surse de documentare ş.a.)
- recomandă anumite metode, tehnici, modalităţi de cercetare ştiinţifică;
- verifică conţinutul textual al tezei şi se pronunţă asupra gradului de originalitate a lucrării;
- supraveghează respectarea termenelor fixate în orarul consultaţiilor şi, după caz, ia măsuri de asigurare a încadrării în program;
- realizează avizul ştiinţific.
Activitatea de conducere ştiinţifică permite conducătorului, la final, să se pronunţe asupra calităţii cercetării şi gradului de responsabilitate a studentului, aspecte care se reflectă în aviz, în timp, ce respectarea indicaţiilor şi exigenţelor impuse de conducător reprezintă un temei important de admisibilitate a tezei spre susţinerea publică.