În scopul consolidării cunoştinţelor teoretice şi de obţinere a unor abilităţi practice în domeniul de formare profesională 0821 Silvicultură, programul de studii 0821.1. Silvicultură şi Grădini publice, planul de învăţământ prevede desfăşurarea Practicii de specialitate pentru masteranzii, care își fac studiile de master la programul de master ”Design de landșaft și spații verzi”, anul II, semestrul III, studii cu frecvenţă. Practica de specialitate este modalitatea prin care se realizează consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor obţinute de către studenţi în cadrul cursurilor teoretice de bază: ”Arta grădinăritului” şi ”Diversitatea biologică a spațiilor verzi”, ”Arhitectură peisajeră și design forestier” ș.a..
Scopul practicii este studierea, în condiţii de teren, a diversităţii biologice ale spațiilor verzi, recunoaşterea şi descrierea principalelor specii lemnoase și floricole ornamentale din zona practicii, a condițiilor ecologice care determină particularitățile habitatului, precum şi obţinerea competenţelor praxiologice de proiectare peisajeră, lucru cu materialul vegetal, de apreciere a asortimentului de plante ornamentale destinate unui proiect real. Practica de specialitate presupune şi acumularea de informaţii necesare pentru elaborarea tezei de master etc.
Locul efectuării practicii. Studierea diversității biologice ale spațiilor verzi se efectuează în cadrul laboratoarelor și colecțiilor din cadrul Grădinii Botanice Naționale ”Al.Ciubotaru”.
Tehnologia culturii plantelor lemnoase decorative(TCPLD) este o ştiinţă horticolă care are ca scop cunoaşterea plantelor lemnoase sub raportul însuşirilor decorative şi al particularităţilor biologice şi ecologice şi, în egală măsură, cunoaşterea tehnologiilor de producere şi cultură a acestora. TCPLD utilizează importante informații care vin de la alte discipline fundamentale și aplicative: botanică, dendrologie, ecologie, fiziologie, pedologie, agrochimie etc.
O serie de specii exotice, mai uşor adaptabile, au fost atât de îndrăgite, încât au fost înmulţite pe scară largă, ajungând şi în grădinile oamenilor simpli. Nici astăzi omul nu încetează să caute, să adapteze şi să înmulţească speciile de plante lemnoase
ornamentale cu frunziş, flori sau fructe de culori şi forme de creştere deosebite.
Spaţiile verzi atât intravilane cât şi extravilane, constituie un component de valoare în crearea şi menţinerea ambianţei dintre blocurile de construcţii şi mediul înconjurător pe lângă faptul că influenţează substanţial puritatea ambianţei, calitatea aerului şi peisajul arhitectural al localităţilor urbane şi rurale. Garanţia funcţionalităţii optime, decorativităţii, longevităţii şi vitalităţii, relizienţei şi rezistenţei înalte la substanţialul impact uman poate fi doar asortimentul variat de taxoni decorativi atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ.
Deoarece condiţiile de creştere şi dezvoltare a vegetaţiei urbane şi suburbane diferă mult de condiţiile staţionale naturale în special prin poluarea atmosferei şi solului de către diferiţi agenţi chimici şi organici este necesar ca spaţiile verzi din localităţile urbane să fie create nu la întâmplare, ci conform unui program argumentat ştiinţific, care ar presupune selectarea şi folosirea acelor specii şi forme de plante lemnoase decorative care s-au dovedit a fi mai rezistente la condiţiile urbane. Anume aceste probleme reprezintă preocupările prezentei discipline.
Ecologia spaţiilor verzi are ca obiect sistemele biologice supraindividuale – biocenozele. Dar acestea sunt strâns legate de mediul lor de care depind energetic şi material alcătuind împreună ecosisteme.
Ea poate fi definită ca ştiinţa a ecosistemelor deoarece se ocupă de studiul corelat al biocenozei şi a mediului acesteia.
În cadrul ecologiei s-au făcut multe subdiviziuni pe diferite criterii. De exemplu după marile categorii de mediu s-au separat o ecologie terestră, o ecologie acvatică dulcicolă, o ecologie marină, după marile categorii de organisme o ecologie a plantelor, o ecologie a animalelor şi o ecologie a microorganismelor (chiar ecologii a unor grupe mai restrânse de organisme).
Ecologia spaţiilor verzi este acea ramură a ecologiei generale care se ocupă de ecosistemele de pădure. În sensul precizării făcute mai înainte, ecologia forestieră cuprinde autoecologia speciilor de pădure, demecologia sau studiul populaţiilor forestiere, sinecologia sau studiul biocenozelor forestiere şi ştiinţa mediului biocenotic (denumită studiul staţiunilor forestiere).
Întrucât problemele de autoecologie vor fi tratate mai în detaliu la botanică, dendrologie, zoologie, iar cele de cunoaşterea staţiunilor într-un curs special de studiu al staţiunilor forestiere, în cursul de faţă vor fi tratate numai aspectele principale ale acestor părţi ale ecologiei forestiere, dezvoltând pe larg problematica studiului populaţiilor sau a demecologiei forestiere, studiului biocenozelor şi a studiului ecosistemelor sau a sinecologiei forestiere.