Opțiuni înscriere
Ecologia spaţiilor verzi are ca obiect sistemele biologice supraindividuale – biocenozele. Dar acestea sunt strâns legate de mediul lor de care depind energetic şi material alcătuind împreună ecosisteme.
Ea poate fi definită ca ştiinţa a ecosistemelor deoarece se ocupă de studiul corelat al biocenozei şi a mediului acesteia.
În cadrul ecologiei s-au făcut multe subdiviziuni pe diferite criterii. De exemplu după marile categorii de mediu s-au separat o ecologie terestră, o ecologie acvatică dulcicolă, o ecologie marină, după marile categorii de organisme o ecologie a plantelor, o ecologie a animalelor şi o ecologie a microorganismelor (chiar ecologii a unor grupe mai restrânse de organisme).
Ecologia spaţiilor verzi este acea ramură a ecologiei generale care se ocupă de ecosistemele de pădure. În sensul precizării făcute mai înainte, ecologia forestieră cuprinde autoecologia speciilor de pădure, demecologia sau studiul populaţiilor forestiere, sinecologia sau studiul biocenozelor forestiere şi ştiinţa mediului biocenotic (denumită studiul staţiunilor forestiere).
Întrucât problemele de autoecologie vor fi tratate mai în detaliu la botanică, dendrologie, zoologie, iar cele de cunoaşterea staţiunilor într-un curs special de studiu al staţiunilor forestiere, în cursul de faţă vor fi tratate numai aspectele principale ale acestor părţi ale ecologiei forestiere, dezvoltând pe larg problematica studiului populaţiilor sau a demecologiei forestiere, studiului biocenozelor şi a studiului ecosistemelor sau a sinecologiei forestiere.