Obiectivul general al cursului Epistemologia
Comunicării este să ofere studenților o înțelegere profundă și critică a
modului în care obținem, validăm și înțelegem cunoștințele în domeniul
comunicării. Acest curs se concentrează pe aspectele teoretice și filozofice ale
proceselor de comunicare și oferă instrumentele necesare pentru a evalua și
aborda întrebări legate de cunoaștere, subiectivitate și interpretare în
contextul comunicării.
Advocacy, comunicarea și mobilizarea socială formează o triadă de resurse interdependente – ACSM. Utilizate simultan și în complementaritate, acestea generează diseminarea de cunoștințe, schimbări de atitudini și comportamente la nivel de societate și (sau) anumite grupuri sociale, dobândește sprijin politic, economic, financiar și de altă natură din partea factorilor decizionali și asigură coeziunea socială în acoperirea unor necesități societale, comunitare sau sectoriale.
În procesul ACMS se realizează dialogul social, care, conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), cuprinde „orice tip de negociere, consultaţii sau simplul schimb de informaţii între reprezentanţii guvernului, patronatelor şi lucrătorilor pe teme de interes comun ce privesc politici economice şi sociale. Procesul poate fi tripartit, adică guvernul participă oficial la dialog, sau se poate referi la relaţiile bipartite care implică doar reprezentanţii lucrătorilor şi managementul (sau sindicate şi asociaţii patronale) la care guvernul participă indirect sau nu. Dialogul social poate fi informal sau poate fi instituţionalizat. Cel mai adesea, se prezintă ca o combinaţie între cele două variante. Poate avea loc la nivel naţional, regional sau la nivel de întreprindere. Poate fi inter-profesional, sectorial sau o combinaţie între acestea.”
Instruirea specialiştilor în sectorul comunicării instituţionale la general, al relațiilor publice, în mod special, este axată în multe ţări din Europa şi de pe continentul nord-american pe însușirea și aplicarea, în particular, a substanței comunicaționale a strategiei ACMS ca fundament pentru soluționarea problemelor de interes social. Această strategie, comună în special pentru sectorul asociativ, este implementată în ultimul timp tot mai frecvent și de mai multe structuri economice, culturale, dar și politice.
Sensibilizând acest fapt, în programul de masterat Relațiile Publice și Publicitatea fost introdus cursul Strategii de advocacy, comunicare și mobilizare socială (SACMS)
În societatea contemporană, puţine domenii de studiu sunt atât de valorificate şi solicitate ca domeniul comunicării. Cele mai diverse domenii de activitatea prezintă comunicarea managerială ca o prioritate, dar și un teren de varii impedimente în practica organizării activităților instituțional- organizaționale. În contextul actual managementul și comunicarea managerială sunt esențiale pentru creșterea eficienței profesionale și a prestației instituționale.
Formula în care se întâlnește termenul management în cadrul comunicării, relațiilor publice și publicității are o dublă ipostază. Cea de management al comunicării care este o activitate orientată spre eficienţa organizatorică. Ea se concentrează, în cea mai mare măsură, pe comunicarea internă şi externă în cadrul organizaţiei, pe analiza gradului de interacţiune şi a dialecticii relaţiei dintre acestea. Scopul de bază al managementului comunicării este de a rezolva orice problemă care ar împiedica organizaţia să-şi îndeplinească sarcinile. În cel deal doilea caz se face referință la stilurile de conducere și dirijarea comunicării axată pe creșterea eficienței în activitate, precum și spre exterior, în vederea diseminării informațiilor despre activitatea, serviciile produsele etc. De activitatea, dirijarea, coordonarea, planificarea activităților orientate spre depășirea diverselor provocări în relațiile umane profesionale.
În vederea formării deprinderilor practice solicitate actualmente în comunicarea publică, la seminare studentul parcurge câteva etape: asimilarea de cunoștințe fondate științific privind principiile, conceptele şi regulile care guvernează comunicarea publică. formularea de argumente pentru diverse tipuri de discursuri, prin adaptare la context, auditoriu, prin simulări de dezbateri. Discuțiile/dezbaterile care preced evaluarea finală au un rol preponderent de încurajare a spiritului critic, de susținere a elementului edificator în formarea abilităților de bun specialist în comunicarea publică. Astfel disciplina Comunicarea managerială include o arie de natură teoretică, una practică și una creativă (în calitate de artă de comunicare).
Perspectiva de abordare va fi una interdisciplinară, punând în discuție subiecte care nu pot fi restricționate unei arii specifice științifice, dar fiind faptul că absolventul programului de master urmează se încadra în diverse domenii de activitate. Avantajul disciplinei prezentate este ca permite atât acumularea cunoștințelor teoretice, cât și a abilităților practice. Drept urmare a audierii cursului masteranzii vor defini particularitățile, avantajele, dezavantajele comunicării manageriale, vor cunoaște modalități de creștere a propriei prestații comunicaționale manageriale, precum și formule de elaborare, analiză și prezentare a discursului public.
Conceptele-cheie ale disciplinei: comunicare managerială, comunicare organizațională, management, manager, persuasiune, manipulare, discurs public, tehnici discursive, rigorile expunerii în public ș.a.m.d.
Comunicarea managerială este destinat masteranzilor anului I de la Facultatea Jurnalism şi Științe ale Comunicării, program Relaţii publice şi Publicitate. Limba de predare a disciplinei este româna.
Disciplina Semiotica comunicării se adresează masteranzilor anului I de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Ea vizează căile prin care individul îşi exteriorizează ideile şi sentimentele, pe de o parte, şi extrage esenţa actelor comunicative la nivel filosofic, conturează scheme de analiză semiotică a actului comunicării, pe de altă parte. Utilizând cercetarea semiotică în comunicare, cursul Semiotica comunicării iniţiază masteranzii în teoriile semiologice, în principiile şi tehnicile intelectuale ale semioticii, le dezvoltă capacităţile de analiză logică a unor fapte de cultură: texte, limbaje, comportamente, evenimente etc. De asemenea, disciplina dată are drept scop să dezvolte priceperi şi deprinderi de integrare în modele explicative unitare şi coerente a aspectelor cultural-ideologice complexe şi contradictorii; formarea unui orizont metateoretic necesar analizei de discurs, a structurilor sociale, precum şi în diseminarea informaţiei prin mass-media. Perspectiva va fi una interdisciplinară, abordând subiecte care nu pot fi restricţionate unei arii ştiinţifice specifice.
Avantajul disciplinei Semiotica comunicării este că permite atât acumularea cunoştinţelor teoretice, cât şi a abilităţilor practice de analiză semiotică a diverselor fapte social-culturale şi mediatice.