Opțiuni înscriere
Pe parcursul a câtorva milenii, de când încep să se articuleze marile civilizații ale globului pământesc, începând cu cele ale Egiptului, Mesopotamiei sau din zona Indului, istoria omenirii se înfățișează sub forma unei constelații de civilizații, care evoluează pe curba unui destin uman, de la naștere, prin maturitate, spre o stingere treptată și până la dispariție, lăsând în urma sa frânturi dintr-o moștenire strălucită, în multe privințe uimitoare, dar întotdeauna dificil de înțeles. Aceste civilizații, deși contactează între ele, se îmbogățesc reciproc, totuși nu se înțeleg prea bine și au mai curând o ființare separată.
Doar către mijlocul mileniului trecut, una dintre ele, cea europeană, care se părea că nu excelează prin nimic deosebit, mai mult ca atât, doar către acest răstimp pare să fi depășit handicapurile care o distanțau de altele, produce cu adevărat o explozie, care-i permite să depășească în scurt timp toate civilizațiile paralele, să-și impună agenda lumii întregi, pe care o introduce, în totalitate, într-o aventură unică în istoria omenirii, numele căreia este dezvoltarea.
Care sunt premisele și cauzele acestui fenomen, care spre diferență de civilizațiile anterioare și paralele a generat o varietate uluitoare de sisteme politice, sociale, economice, o diversitate de forme culturale și artistice, inclusiv și necunoscute până aici, precum este știința modernă? Care au fost acele condiții și acei „fermenți” care au făcut posibilă această varietate? Multe fenomene ale vieții contemporane le considerăm a fi însoțit întotdeauna viața umană, în realitate ele au o „dată de naștere”. Am fi poate surprinși, că de exemplu „copilăria”, însoțită astăzi de o întreagă industrie specializată, de la o psihologie și pedagogie specială la o producție imensă de diverse lucruri pentru copii, apare ca urmare a epocii Renașterii pe care a făurit-o și a trăit-o civilizația europeană. Lumea nu a trăit întotdeauna cu simțul modernității sale, că ar fi diferită de ceea ce a fost și că se orientează spre ceva. Însăși ideea modernității, de asemenea este un produs al culturii și civilizației europene. La fel, doar civilizația europeană a început să-și impune planuri și perspective pentru viitor, diverse proiecte de reforme radicale etc. Deci, o totalitate de întrebări esențiale și fenomene importante de explicat, cele exemplificate și multe altele, majore și particulare, la care va încerca să răspundă cursul „Istoria culturii și civilizației europene”.
Indiferent de opiniile pe care le împărtășim, fie cele pesimiste, care insistă asupra semnelor de epuizare ale civilizației europene, însoțite de erodarea și chiar auto-negarea valorilor sale, fie cele optimiste, care se bazează pe încrederea că civilizația europeană va găsi și de această dată soluții pentru a depăși problemele evidente cu care se confruntă, noi trăim într-o lume în multe privințe determinate de ea, cu un viitor care în mare parte depinde de evoluțiile sale ulterioare. Din această perspectivă, cunoașterea și înțelegerea, mecanismelor care au asigurat apariția și au determinat funcționarea civilizației și culturii europene, sunt indispensabile unei formări la nivelul studiilor superioare.