Disciplina Probleme de istorie contemporană este destinată studenților de la Facultatea de Istorie şi Filosofie, anul II.
Pe parcursul a câtorva milenii, de când încep să se articuleze marile civilizații ale globului pământesc, începând cu cele ale Egiptului, Mesopotamiei sau din zona Indului, istoria omenirii se înfățișează sub forma unei constelații de civilizații, care evoluează pe curba unui destin uman, de la naștere, prin maturitate, spre o stingere treptată și până la dispariție, lăsând în urma sa frânturi dintr-o moștenire strălucită, în multe privințe uimitoare, dar întotdeauna dificil de înțeles. Aceste civilizații, deși contactează între ele, se îmbogățesc reciproc, totuși nu se înțeleg prea bine și au mai curând o ființare separată.
Doar către mijlocul mileniului trecut, una dintre ele, cea europeană, care se părea că nu excelează prin nimic deosebit, mai mult ca atât, doar către acest răstimp pare să fi depășit handicapurile care o distanțau de altele, produce cu adevărat o explozie, care-i permite să depășească în scurt timp toate civilizațiile paralele, să-și impună agenda lumii întregi, pe care o introduce, în totalitate, într-o aventură unică în istoria omenirii, numele căreia este dezvoltarea.
Care sunt premisele și cauzele acestui fenomen, care spre diferență de civilizațiile anterioare și paralele a generat o varietate uluitoare de sisteme politice, sociale, economice, o diversitate de forme culturale și artistice, inclusiv și necunoscute până aici, precum este știința modernă? Care au fost acele condiții și acei „fermenți” care au făcut posibilă această varietate? Multe fenomene ale vieții contemporane le considerăm a fi însoțit întotdeauna viața umană, în realitate ele au o „dată de naștere”. Am fi poate surprinși, că de exemplu „copilăria”, însoțită astăzi de o întreagă industrie specializată, de la o psihologie și pedagogie specială la o producție imensă de diverse lucruri pentru copii, apare ca urmare a epocii Renașterii pe care a făurit-o și a trăit-o civilizația europeană. Lumea nu a trăit întotdeauna cu simțul modernității sale, că ar fi diferită de ceea ce a fost și că se orientează spre ceva. Însăși ideea modernității, de asemenea este un produs al culturii și civilizației europene. La fel, doar civilizația europeană a început să-și impune planuri și perspective pentru viitor, diverse proiecte de reforme radicale etc. Deci, o totalitate de întrebări esențiale și fenomene importante de explicat, cele exemplificate și multe altele, majore și particulare, la care va încerca să răspundă cursul „Istoria culturii și civilizației europene”.
Indiferent de opiniile pe care le împărtășim, fie cele pesimiste, care insistă asupra semnelor de epuizare ale civilizației europene, însoțite de erodarea și chiar auto-negarea valorilor sale, fie cele optimiste, care se bazează pe încrederea că civilizația europeană va găsi și de această dată soluții pentru a depăși problemele evidente cu care se confruntă, noi trăim într-o lume în multe privințe determinate de ea, cu un viitor care în mare parte depinde de evoluțiile sale ulterioare. Din această perspectivă, cunoașterea și înțelegerea, mecanismelor care au asigurat apariția și au determinat funcționarea civilizației și culturii europene, sunt indispensabile unei formări la nivelul studiilor superioare.
Curriculum-ul la cursul universitar Istoria culturii româneşti este destinat studenţilor de la Facultatea de Istorie şi Filosofie, specialitatea istorie, anul II şi are drept scop de bază formarea unei concepţii ştiinţifice despre importanţa şi semnificaţia culturii moderne şi a rolului său în edificarea per ansamblu a civilizaţiei româneşti. De asemenea, cursul orientează spre formarea unei viziuni asupra principalelor coordonate ale culturii româneşti din epocile medievală, modernă și contemporană (dar ținând cont de rădăcinile antice) şi al specificului evoluţiei sale în raport cu civilizaţia occidentală.
Pe lângă aceasta, unul din scopurile exprese ale cursului dat este familiarizarea studenţilor cu problemele controversate ale culturii medievale, moderne și contemporane românești, aprofundarea legăturii cauză-eveniment (fenomen)- cauză – consecinţe, cultivarea la studenţi a aptitudinilor de cercetător al legităţilor evoluţiei societăţii şi rolului culturii în societate în general.
Însuşirea de către studenţi a evenimentelor şi fenomenelor de bază ale culturii moderne are un rol formativ deosebit de important pentru pregătirea specialistului în domeniul istoriei.
Disciplina „Probleme de istorie medievală” este o parte componentă a Istoriei Universale şi are drept scop aprofundarea cunoştinţelor studenţilor căpătate anterior, familiarizarea lor cu problemele actuale cercetate în istoriografie a istoriei Evului Mediu, a istoriei ţărilor din Europa de Est şi Sud-est, istoriei formării şi evoluţiei Imperiului Bizantin, precum şi a istoriei ţărilor din Asia şi Africa până la începutul expansiunii coloniale ale europenilor.
Un alt scop al disciplinei îl constituie formarea la studenţi a aptitudinilor de cercetare a surselor istorice şi de analiză critică a concepţiilor expuse în lucrările savanţilor consacrate cercetărilor problemelor majore ale istoriei universale.
În cadrul orelor de curs studenţii li se vor propune prelegeri pe astfel de probleme generale ca: problema trecerii de la epoca antică la epoca medievală (trăsături generale şi particulare); evoluţia structurii sociale în această perioadă; structurile politice ale epocii şi evoluţia lor (de la regatele barbare, la state medievale timpurii, la apariţia primelor imperii în statele Europei, Asiei şi Africii, la monarhia seniorială, monarhia stărilor şi în cele din urmă la regimul politic al monahiei absolute care a cunoscut cele mai diverse forme de manifestare. În acelaşi context va fi analizată şi problema relaţiilor dintre monarhi (împăraţi) şi conducătorii de vârf ai Bisericii în diferite state ale epocii medievale, relaţii care au evoluat în dependenţă de condiţiile concret-istorice într-un regat (imperiu) sau altul.
Disciplina Stat, societate și mentalități în perioada medievală este destinată studenților Facultății de Istorie și Filosofie, anul II1-4, Secția cu frecvență redusă și are drept scop de bază formarea unei concepţii ştiinţifice contemporane despre constituirea şi evoluţia societăţii medievale în ţările Europei de Vest (Spania, Anglia, Franţa, Italia, Germania, Ungaria, Ţările Scandinave), cultivarea deprinderilor la studenţi; interpretarea izvoarelor istorice ale epocii, cunoaşterea cu bibliografia necesară cunoaşterii trăsăturilor epocii. Unul din scopurile de bază îl constituie familiarizarea studenţilor cu problemele discutabile pe aceste probleme, aprofundarea legăturii cauză-eveniment (fenomen)- cauză – consecinţe, cultivarea la studenţi a aptitudinilor de cercetător al legităţilor evoluţiei societăţii umane în evul mediu occidental (sec. V – mijlocul secolului al XVII-lea).
Însuşirea de către studenţi a evenimentelor şi fenomenelor de bază ale istoriei medievale a ţărilor Europei Occidentale are un rol deosebit pentru pregătirea specialistului în domeniul istoriei. Studierea profundă a cursului se impune din următoarele considerente de bază:
a) Permite cunoaşterea trăsăturilor comune ale societăţii în perioada trecerii de la o societate la alta şi deosebirile trecerii de la lumea antică la cea medievală;
b) Contribuie la cunoaşterea civilizaţiei Europei medievale permite cunoaşterea trăsăturilor comune ale societăţii în occidentale care a pus în mare măsură bazele Europei contemporane;
c) La sfârşitul evului mediu dezvoltat (a doua jumătate a secolului al XV-lea) în ţările Europei Occidentale a început Reforma, fenomen care a pregătit sub aspect religios şi politic trecerea la epoca modernă.
d) În secolele XIV-XV (mai întâi în Italia, apoi în alte ţări ale Europei) a avut loc Renaşterea care a dat lumii capodopere valoarea cărora se menţine şi astăzi;
e)În evul mediu dezvoltat (sec. XIII-XIV) în ţările Europei Occidentale s-a format Monarhia stărilor (Cortesurile în Spania, Parlamentul în Anglia, Statele Generale în Franţa), instituţii (unele dintre care – Parlamentul se mai păstrează şi astăzi;
j) Evul mediu a dat civilizaţiei umane un şir de personalităţi politice de valoare (Carol cel Mare, Filip al IV-lea cel Frumos, Carol al IV-lea de Luxemburg, Elizabeta I, Richelieu, etc), experienţa politică a cărora poate servi drept sursă de împărăţie pentru politicienii contemporani.
Evident, cunoaşterea acestora (şi a altor fenomene de bază ale istoriei medievale ale ţărilor occidentale) va contribui la formarea unui specialist, cunoştinţele şi deprinderile căruia va corespunde vremii).
Cursul Istoria modernă a românilor cuprinde perioada: mijlocul secolului al XVIII-lea - 1918 şi este predestinat studenţilor anului II de la Facultatea de Istorie şi Filosofie, specialitatea Istorie. Scopul cursului este de a crea o concepţie integră şi temeinic argumentată asupra evoluţiei societăţii româneşti în epoca modernă, locul ei în istoria universală. Problematica vizează transformările fundamentale în domeniile economic, social, politic şi spiritual ce au condus la modernizarea societăţii româneşti; lupta pentru constituirea statului modern român; lupta pentru apărarea identităţii naţionale a românilor aflaţi sub dominaţie străină; desăvârşirea unităţii statale a poporului român.
Cursul este destinat studenților anului II a Facultății de Istorie și Filosofie
Cursul Arhivistica este predestinat studenţilor anului II de la Facultatea de Istorie şi Filosofie, specialitatea istorie şi are scopul de a oferi o imagine adecvată asupra evoluţiei istoriei arhivelor, a dreptului şi legislaţiei arhivistlice, a necesităţii păstrării şi utilizării patrimoniului material, cultural, documentar în scopuri de investigaţii ştiinţifice în domeniul istoriei. Cursul de Arhivistică are un rol important în formarea specialistului istoric, a viitorilor arhiviști, specialitate strâns legate de știința istorică.
În baza cunoștințelor și competențelor obținute de studenți în cadrul cursului aceștea vor avea posibilitatea să se familiarizeze cu structura și funționarea instiruțiilor arhivistice din Republica Moldova. Vor putea să lucreze cu instrumentarul de evidență a documentelor și documentarea unor probleme de natură științifică și didactică.
Cursul Basarabia: geneza unui concept politico-teritorial este dedicat studenților anului II ciclul licență de la Departamentul Istoria Românilor și Arheologie, a Facultății de Istorie și Filosofie, USM. Prin intermediul cursului se urmărește familiarizarea studenților cu geneza și evoluția conceptului de Basarabia, atribuit după 1812 teritoriilor răsăritene a spațiului românesc, anexate la Imperiul Rus. De asemenea o atenție aparte în cadrul cursului se va acorda studierii literaturii istorice, propagandistice și de publicistice dedicate problemei Basarabiei, începând cu jurnalele de călătorie scrise încă înainte de anexarea respectivei regiuni la Rusia, precum și a scrierilor/descrierilor realizate de reprezentanții autorităților ruse a regiunii în perioada țaristă, iar odată cu dezvoltarea școlii istorice românești, alături de alte chestiuni de dicate trecutului spațiului românesc apar și lucrări dedicate regiunii dintre Prut și Nistru. Odată cu realizarea Marii Uniri din anul 1918 spresc numărul lucrărilor dedicate regiunii respective care mai bine de un secol a fost ruptă de la Moldova, care aveau menirea de a familiriza societatea românească cu specificul acestui teritoriu. O atenție aparte va fi acordată în curs literaturii istorice și propagandistice sovietice care abordează chestiunea Basarabiei, care nu s-a împăcat cu actul Sfatului Țării din anul 1918. Într-un final, în cadrul cursului va fi pusă în discuție chestiunea modului tratării problemelor dedicate Basarabiei după anul 1918, în Republica Moldova, Ucraina, România, Federația Rusă și la nivel universal.
Disciplina „Stat, societate şi mentalităţi în perioada modernă” este o parte componentă a studierii Istoriei Universale în cadrul învăţământului istoric universitar şi are drept scop crearea unei imagini complexe a istoriei moderne în Europa occidentală, de Sud-est şi de Est, precum şi al statelor Asiei şi Africii din secolele XVI-XVII până la Primul Războiu Mondial. În cadrul prelegerilor şi seminarelor la această disciplină studenţii anului II, vor studia diverse aspecte ale modernităţii.
Pentru studiul Europei Occidentale se vor studia următoarele probleme: structuri politice şi sociale în Europa primei modernităţi (sec. XVI-XVIII), evoluţia sistemului capitalist, Revoluţiile burghezo-democratice, Revoluţia agrară, Revoluţia industrială, Iluminismul, sistemul de relaţii internaţionale în secolul al XIX-lea, epoca naţionalismelor şi a formării naţiunilor moderne, structuri sociale în cea de-a doua modernitate, Primul Război Mondial.
Disciplina deţine o poziţie importantă în formarea competenţelor specifice ale programului de formare profesională, integrând procesul general istoric prin localizarea spaţială şi temporală a evenimentelor istorice, constituirea unor structuri şi forme civilizaţionale ale epocii moderne pe scară globală, importantă atât ca fenomen în sine, în istoria omenirii cât şi prin faptul că stă la baza civilizaţiei contemporane în toată complexitatea ei. Studiul istoriei epocii moderne este important şi prin oportunităţile pe care le oferă în dezvoltarea competenţelor profesionale, în ceea ce priveşte lucrul cu documentul istoric, ţinând cont de varietatea şi complexitatea procesului de interpretare a surselor. Înţelegerea şi interpretarea surselor din epoca modernă necesită o pătrundere profundă în problematica categoriilor şi modului de gândire specific modernităţii, ceea ce implică şi necesitatea transpunerii acestor forme mentale în limbajul inteligibil pentru epoca contemporană. Prin aceasta se vor dezvolta diverse capacităţi de adaptare şi comunicare coerentă a informaţiilor şi a problemelor cu caracter istoric atât specialiştilor cât şi nespecialiştilor in domeniu.
Disciplina se va preda în limba română şi rusă (după caz), dar studiul său va implica şi cunoaşterea din partea studenţilor a altor limbi decât cea maternă, pentru studierea surselor şi consultarea literaturii necesare în limbile de circulaţie.
Beneficiarii cursului sunt studenţii anului I ai Facultăţii de Istorie şi Filosofie, specialitatea Istorie.
Disciplina se studiază în semestrele III
Cursul „Probleme de istorie modernă” este dedicat problemelor de modernizare şi europenizare a ţărilor din Vestul, Estul şi Sud-Estul Europei, a Ţărilor Asiei şi Africii începe cu un sistem de referinţă teoretic, ceea ce ne permite înţelegerea mult mai profundă de către studenţi a noţiunilor utilizate. De aceea, am apelat la noţiunile de „modernizare”, „raţionalizare”, „europenizare” etc., care exprimă, chiar la o privire superficială, ideea progresului, a evoluţiei, a schimbării.
Problematica cursului urmăreşte abordarea tendinţelor de modernizare, dintr-o perspectivă nouă: ne propunem să prezentăm evoluţia – încă din zorii epocii moderne – a concepţiilor, proiectelor, programelor, a dezbaterilor asupra procesului de modernizare a societăţii şi apoi transpunerea acestora în practică, măsura şi modul în care s-au materializat în ţările din Europa şi celor din Asia şi Africa. Vom evidenţia trăsăturile proprii fiecărei etape, accentuând elementele de continuitate şi înnoire, încercând, în acelaşi timp, să evidenţiem trăsăturile specifice modernizării, în raport cu contextul general european şi chiar mondial, să punem în valoare contribuţia popoarelor din Estul şi Sud-Estul Europei la dezvoltarea Europei şi a celor din Asia şi Africa la dezvoltarea civilizaţiei mondiale.
În analiza procesului de modernizare, un loc aparte îi va reveni statutului juridic internaţional a statelor din Vestul, Sud-Estul Europei şi din ţările Asiei şi Africii, care va juca un rol esenţial în istoria acestor popoare. Dacă statele independente pot fi urmărite în evoluţia lor modernă doar prin aspectul intern al dezvoltării, în cazul popoarelor din Vest (Anglia, Franţa, Germania). Est (Polonia, Finlanda etc.) şi Sud-Est (Ţările Române, Bulgaria, Serbia, Grecia etc.) Europene, statul însăşi este supus unor constrângeri internaţionale şi aceasta nu printr-o dependenţă formală, exterioară, ci în cele mai profunde dimensiuni ale evoluţiei societăţii. Acest fapt, evident valabil pentru istoria oricărui popor, este cu mai necesar de relevat în prezentarea istoriei popoarelor mici şi mijlocii, care şi-au construit istoria întru-un context geopolitic complex adeseori chiar ostil.
Strâns legată de noţiunea de modernizare şi de interpretările ei, istoria statului modern este un domeniul al cercetării istorice care reuşeşte să dea răspuns la întrebările fundamentale, privind trecerea la modernitate. Istoria statelor din Vestul, Sud-Estul Europei şi din ţările Asiei şi Africii care ies din cadrele tradiţionale ale istoriei politice sau ale celei pur instituţionale, este astăzi, un domeniul al sintezei, al interdisciplinarităţii şi al comparatismului. Principiul fundamental care se desprinde din cursul normativ este că istoria statului modern oferă un cadru potrivit pentru înţelegerea raportului dintre dezvoltarea generală europeană şi acea particulară a unei societăţi anumite.
Disciplina de studiu selectează o parte din materia teoretică, care se expune în manuale, monografii, prelegeri, în aşa mod ca în conformitate cu sarcinile pregătirii cadrelor istorice în cele mai accesibile forme să expună volumul necesar de cunoştinţe ştiinţifice.
Disciplina deţine o poziţie importantă în formarea competenţelor specifice ale programului de formare profesională, integrând în procesul general istoric, un set de probleme, esenţiale pentru înţelegerea specificului societăţii moderne într-un larg spectru de arii civilizaţionale. Problemele studiate în cadrul acestui curs au beneficiat de o atenţie specială a cercetătorilor, fiind elaborate diverse teorii şi metode de „interogare” a surselor. Din această perspectivă, acest curs este indispensabil pentru formarea unor competenţe în cadrul unui parcurs de formare istorică, la capitolele cunoaşterii conceptelor, teoriilor şi metodologiilor specifice domeniului şi analizei şi interpretării obiective a noţiunilor şi datelor istorice pe baza informaţiilor furnizate de izvoare.
Disciplina se va preda în limba română şi rusă (după caz), dar studiul său va implica şi cunoaşterea din partea studenţilor a altor limbi decât cea maternă, pentru studierea surselor şi consultarea literaturii necesare în limbile de circulaţie.
Beneficiarii cursului sunt studenţii anului II ai Facultăţii de Istorie şi Filosofie, specialitatea Istorie şi se studiază în semestrul III (1-3) s.z.,
Cursul Istoria modernă a românilor cuprinde perioada: mijlocul secolului al XVIII-lea - 1918 şi este predestinat studenţilor anului II de la Facultatea de Istorie şi Filosofie, specialitatea Istorie. Scopul cursului este de a crea o concepţie integră şi temeinic argumentată asupra evoluţiei societăţii româneşti în epoca modernă, locul ei în istoria universală. Problematica vizează transformările fundamentale în domeniile economic, social, politic şi spiritual ce au condus la modernizarea societăţii româneşti; lupta pentru constituirea statului modern român; lupta pentru apărarea identităţii naţionale a românilor aflaţi sub dominaţie străină; desăvârşirea unităţii statale a poporului român.
Pentru studiul disciplinei Istoria modernă a românilor se vor studia următoarele probleme: Contextul internaţional şi statutul politico-juridic al Principatelor române de la mijlocul secolului al XVIII-mijlocul secolului al XIX-lea, Mişcări social-politice în Ţările Române de la mijlocul secolului al XVIII-lea - mijlocul secolului al XIX, Formarea şi consolidarea statului modern român, Economie şi societate în epoca modernă românească, Evoluţia vieţii politice româneşti (1878-1914), Politica externă a statului modern român (1878-1914), Situaţia românilor aflaţi sub dominaţia străină (Transilvania, Bucovina, Dobrogea), Desăvîrşirea unităţii naţional-statale a poporului român, România în timpul Primului Război Mondial.
Cursul va începe cu unui sistem de referinţă teoretic, ceea ce ne permite înţelegerea mult mai profundă de către studenţi a noţiunilor utilizate. De aceea, am apelat la noţiunile de „epocă premodernă”, „între medieval şi modern” etc., care exprimă, chiar la o pricire superficială, ideea evoluţiei, a schimbării.
Problematica cursului urmăreşte abordarea acelor mutaţii care s-au petrecut în perioada „între medieval şi modern” dintr-o perspectivă nouă: ne propunem să prezentăm evoluţia – încă din zorii epocii moderne – a concepţiilor, proiectelor, programelor, a dezbaterilor asupra procesului de evoluţie a societăţii româneşti şi apoi transpunerea acestora în practică, măsura şi modul în care s-au materializat în Ţările române. Vom evidenţia trăsăturile proprii fiecărei etape, accentuând elementele de continuitate şi înnoire, încercând, în acelaşi timp, să evidenţiem trăsăturile specifice epocii moderne în Ţările române, în raport cu contextul general european şi chiar mondial, să punem în valoare contribuţia naţiunii române la dezvoltarea Europei.
Disciplina de studiu selectează o parte din materia teoretică, care se expune în manuale, monografii, prelegeri, în aşa mod ca în conformitate cu sarcinile pregătirii cadrelor istorice în cele mai accesibile forme să expună volumul necesar de cunoştinţe ştiinţifice.
Disciplina deţine o poziţie importantă în formarea competenţelor specifice ale programului de formare profesională, integrând procesul general istoric prin localizarea spaţială şi temporală a evenimentelor istorice, constituirea unor structuri şi forme civilizaţionale ale epocii moderne în spaţiul carpato-danubiano-pontic, importantă atât ca fenomen în sine, în istoria omenirii cât şi prin faptul că stă la baza civilizaţiei contemporane în toată complexitatea ei. Studiul istoriei moderne a românilor este important şi prin oportunităţile pe care le oferă în dezvoltarea competenţelor profesionale, în ceea ce priveşte lucrul cu documentul istoric, ţinând cont de varietatea şi complexitatea procesului de interpretare a surselor. Înţelegerea şi interpretarea surselor din epoca modernă românească necesită o pătrundere profundă în problematica categoriilor şi modului de gândire specific modernităţii, ceea ce implică şi necesitatea transpunerii acestor forme mentale în limbajul inteligibil pentru epoca contemporană. Prin aceasta se vor dezvolta diverse capacităţi de adaptare şi comunicare coerentă a informaţiilor şi a problemelor cu caracter istoric atât specialiştilor cât şi nespecialiştilor in domeniu.
Disciplina se va preda în limba română şi rusă (după caz), dar studiul său va implica şi cunoaşterea din partea studenţilor a altor limbi decât cea maternă, pentru studierea surselor şi consultarea literaturii necesare în limbile de circulaţie.
Beneficiarii cursului sunt studenţii anului II al Facultăţii de Istorie şi Filosofie, specialitatea Istorie.
Disciplina se studiază în semestrele III (1-3) s.z.
Cursul este destinat studenților Facultății de Istorie și Filosofie și are drept scop familiarizarea viitorilor specialiști cu noțiunile și principiile activității instituțiilor muzeale, contribuind la formarea competențelor necesare în domeniul promovării patrimoniului muzeal.
Disciplina „Stat, societate şi mentalităţi în perioada modernă” este o parte componentă a studierii Istoriei Universale în cadrul învăţământului istoric universitar şi are drept scop crearea unei imagini complexe a istoriei moderne în Europa occidentală, de Sud-est şi de Est, precum şi al statelor Asiei şi Africii din secolele XVI-XVII până la Primul Război Mondial. În cadrul prelegerilor şi seminarelor la această disciplină studenţii anului II, vor studia diverse aspecte ale modernităţii.
Pentru studiul Europei Occidentale se vor studia următoarele probleme: structuri politice şi sociale în Europa primei modernităţi (sec. XVI-XVIII), evoluţia sistemului capitalist, Revoluţiile burghezo-democratice, Revoluţia agrară, Revoluţia industrială, Iluminismul, sistemul de relaţii internaţionale în secolul al XIX-lea, epoca naţionalismelor şi a formării naţiunilor moderne, structuri sociale în cea de-a doua modernitate, Primul Război Mondial.
Disciplina Istoria românilor în Epoca Contemporană este destinată studenților anului II (cu frecvenţă la zi/) și anului III (Cu frecvență redusă) de de la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova și are drept scop evidențierea principalelor componente ale istoriei românilor din 1918 și până în prezent.
Conținutul disciplinei prevede cunoașterea izvoarelor istorice, a literaturii de specialitate, a cadrului general de dezvoltare a românilor în intervalul de timp menționat, contextul intern și extern al evoluției societății românești, reformele și perturbațiile economice, viața politică, evoluția regimului politic de la democrație la dictatură, totalitarism, politică externă, cultură și spiritualitate, formarea RASS Moldovenești/RSS Moldovenești și evoluția istorică a acestor entități spațiale, impactul contextului internațional în istoria românilor, istoria recentă a României și a Republicii Moldova ș.a.
În cadrul disciplinei, studenții urmează să însușească ideile de bază expuse în literatura de specialitate, să cunoască principalele izvoare istorice, să obțină cunoștințe fundamentale referitoare la istoria contemporană a românilor.
Disciplina Istoria românilor în Epoca Contemporană se predă în limba română.
Disciplina Curs special la Didactica istoriei reprezintă o disciplină pedagogică care este un supliment la Didactica Istoriei pentru studenții de la Facultatea de Istorie și Filosofie, specialitatea Istorie, având menirea de a finaliza pregătirea teoretică și practică a viitorilor specialiști la ciclul disciplinelor socio-umanistice (educația civică/ educația pentru societate), familiarizându-i cu politicile educaționale și documentele curriculare specifice procesului educațional la educația civică/ educația pentru societate, formându-le orientări și abilități practice pentru realizarea diferitor tipuri proiectări la disciplina istoria românilor și universală, selectarea și utilizarea tehnologiilor didactice moderne în scopul formării competențelor-cheie și celor specifice disciplinei la elevi.